Descriere istoric decorații

La scurt timp după schimbarea de regim din decembrie 1989, atribuţiile referitoare la instituirea şi conferirea decoraţiilor aveau să fie asumate, prin Decretul-Lege nr. 2/1989, de către Consiliul Frontului Salvării Naţionale, ca organ al puterii de stat. De jure, situaţia avea să rămână neschimbată până la intrarea în vigoare a Constituţiei din 1991, al cărei text va preciza că atribuţiile conferirii decoraţiilor şi titlurilor de onoare îi reveneau Preşedintelui României (art. 94 lit. a).

În perioada 1990-1991 fuseseră înfiinţate mai multe însemne, destinate participanţilor la evenimentele din decembrie 1989: titlul de „Erou-martir al Revoluției române din decembrie 1989”, titlul de „Luptător pentru victoria Revoluției române din decembrie 1989”, medalia „Revoluția română din decembrie 1989” precum şi însemnul omagial „Părinte de Erou-martir” (distincţii reglementate prin Legea nr. 42/1990, prin Legea nr. 41/1991, precum şi prin Hotărârea Parlamentului nr. 24/1991, cu modificările ulterioare).

În paralel, s-a acordat o atenţie deosebită cinstirii veteranilor de război, stabilindu-se anumite avantaje în beneficiul celor ce fuseseră decoraţi, pentru faptele lor de arme, cu distincţii precum „Mihai Viteazul”, „Steaua României”, „Coroana României”, „Bărbăție și Credință”, „Meritul Sanitar” etc. (Hotărârea Guvernului nr. 1065/1990, cu completările aduse prin Legea nr. 49/1991, prin Hotărârea Guvernului nr. 233/1991).

În vederea punerii în practică a prevederilor legii fundamentale, referitoare la atribuţiile prezidenţiale, la nivelul camerei decizionale a Parlamentului s-a adoptat Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 5/1993, prin care a fost instituită Comisia specială pentru elaborarea unei propuneri legislative cu privire la decorațiile și titlurile de onoare naționale române. Alcătuită din 9 deputaţi şi funcţionând cu sprijinul unor reprezentanţi ai mai multor instituţii centrale, precum şi al unor experți în heraldică, istorie, grafică și artă plastică, acest organism urma să prezinte spre aprobare propuneri, însoţite de machete. Reinstituită în legislaturile care au urmat (prin Hotărârile Camerei Deputaţilor nr. 12/1997, respectiv 35/2001), comisia a funcţionat până la finele anului 2004.

Aspectul actual al Sistemului Naţional de Decoraţii a rezultat în mod gradual. Într-o primă etapă, au fost instituite două distincţii cu caracter comemorativ, medalia „Crucea comemorativă a celui de-al doilea război mondial, 1941-1945” (reglementată prin Legea nr. 68/1994), precum şi Ordinul „Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989” (reglementat prin Legea nr. 1/1996). A urmat Ordinul „Steaua României” (instituit prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.11/1998), distincţie menită a recompensa serviciile excepţionale, civile şi militare, aduse statului şi poporului român. Ulterior, au fost reglementate Ordinul, Crucea şi Medalia Naţională „Serviciul Credincios”, precum şi Ordinul şi Medalia Naţională „Pentru Merit” (Ordonanţele de Urgenţă ale Guvernului nr. 104 şi 105/2000), apoi ordinele şi medaliile „Virtutea Militară”, „Virtutea Aeronautică”, „Virtutea Maritimă” şi „Bărbăţie şi Credinţă” (Legile nr. 459, 460 şi 461/2002, respectiv 528/2003 şi 413/2004), precum şi toate decoraţiile pe domenii de activitate, de la Ordinul şi Medalia „Meritul Cultural” (instituite prin Legea nr. 8/2003), până la Ordinul şi Medalia „Meritul Diplomatic” (instituite prin Legea nr. 572/2004). Alături de distincţiile amintite, au fost înfiinţate şi altele, având caracter comemorativ (precum medalia comemorativă „150 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu, instituită prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 194/1999), sau acordate pentru vechime (precum semnele onorifice „În Serviciul Armatei”, mai târziu „În Serviciul Patriei”, pentru ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri, instituite prin Ordonanţele Guvernului nr. 104 şi 105/2000). Începând din 2011, semnele onorifice nu se mai conferă de către Preşedintele României, ci de către instituţiile având atribuţii în legătură cu fiecare categorie de personal.

Aproape toate distincţiile aflate în uz provin din reinstituirea unor ordine şi medalii existente înainte de 1948, fiind preluate atât denumirile, cât caracteristicile referitoare la organizarea şi descrierea acestora. Toate ordinele au câte patru grade (cu excepţia celor naţionale, care au cinci, iar, dintre acestea, Ordinul Naţional „Steaua României” are şase grade, precum şi cu excepţia Ordinului „Meritul Sportiv”, care este împărţit în trei clase). Toate medaliile au câte trei clase (cu excepţia Medaliei „Virtutea Militară” de război, care are doar două clase).

Condiţiile pentru conferirea de distincţii cetăţenilor români şi străini sunt prevăzute în Legea nr. 29/2000 privind Sistemul Naţional de Decoraţii al României, completată cu alte legi şi acte normative specifice.