Decoraţiile de tip sovietic ale Republicii Populare Române. Decoraţiile Republicii Socialiste România

Imediat după ce Regele Mihai I a fost obligat să abdice, la 30 decembrie 1947, toate simbolurile tradiţionale ale statului român au fost abolite şi, odată cu acestea, întregul sistem de decoraţii civile sau militare în uz până la acea dată. Dacă în alte ţări ale “lagărului socialist”, după schimbarea regimului politic, principalele ordine naţionale au rămas în uz aproape neschimbate – cu excepţia stemei şi a iniţialelor statului – aşa cum a fost cazul în Cehoslovacia şi Polonia, parţial în Albania, România, alături de Republica Democrată Germană (de altfel stat nou creat, fără “tradiţie” proprie în acest domeniu), a fost ţara în care nu s-a mai regăsit nimic din decoraţiile tradiţionale, nici ca formă, nici ca nume, nici ca organizare.

Iniţial, noile decoraţii ale Republicii Populare Române au fost – practic – “copiate” după cele ale Uniunii Sovietice. Legal, instituirea decoraţiilor şi a “titlurilor de onoare”, acestea din urmă fiind o “găselniţă” eminamente sovietică, a revenit Prezidiului Marii Adunări Naţionale, atât sub regimul Constituţiei din aprilie 1948 cât şi al celei din septembrie 1952. Prin Legea nr. 1 din 21 martie 1961, care modifica unele prevederi ale Constituţiei existente, instituirea şi conferirea distincţiilor revine Consiliului de Stat, organism nou creat.

Istoria celor peste patru decenii de decoraţii ale statului “democrat-popular” şi “socialist” se pot subîmpărţii în trei perioade distincte: o primă perioadă, între 1948 şi 1964, a doua, între 1964 şi 1977, şi ultima, din 1977 până în decembrie 1989.

În prima perioadă au fost instituite 7 ordine, dintre care 4 aveau ataşate şi o medalie cu acelaşi nume, două “titluri” de “erou” şi 11 medalii independente, dintre care majoritatea erau comemorative. Prima decoraţie creată, la mai puţin de o lună de la proclamarea R.P.R., a fost ordinul “Steaua R.P.R.”, organizat pe cinci clase, acestuia urmându-i, peste trei luni, “Ordinul Muncii” Ord.MunciiCl.I_md.1948.jpg (163803 bytes) care avea trei clase şi pe lângă care exista şi o medalie cu acest nume. În iulie 1949 este instituit ordinul “Apărarea Patriei” Ord.Apararea_Patriei.jpg (144377 bytes), care avea tot trei clase. Din septembrie 1951, cea mai înaltă distincţie devine titlul de “Erou al Muncii Socialiste” Titl.Erou_al_Muncii.SocialisteRSR.jpg (184565 bytes) care avea, ca semn exterior al distincţiei, medalia de aur “Secera şi Ciocanul”. In cinstea zilei de 7 noiembrie apare, tot în 1951, titlul de “Mamă Eroină” precum şi ordinul “Gloria Maternă” Ord.Gloria_Materna_Cl.I.jpg (210992 bytes) şi “Medalia Maternităţii”; atât ordinul cât şi medalia având fiecare câte trei clase. Înlocuind sistemul semnelor onorifice pentru militarii cu mare vechime în armată, în iunie 1954 se instituie ordinul şi medalia “Meritul Militar” Ord.Mer.Militar_Cl.I_md.1964.jpg (196468 bytes). Pentru lucrătorii din cadrul serviciilor de securitate este instituit, în septembrie 1958, ordinul, care avea trei clase, şi medalia, cu o singură clasă, “Pentru merite deosebite aduse în apărarea orânduirii sociale şi de stat” . Pentru cei din cadrul Ministerului de Interne (miliţie), se instituie, în 1963, ordinul şi medalia “În serviciul patriei socialiste” care era echivalentul “Meritului Militar”. Ordinul “ 23 August” este creat în 1959 şi avea cinci clase. Dintre medaliile care au fost instituite în această perioadă sunt de amintit, exceptându-le pe cele ataşate unor ordine, “Eliberarea de sub jugul fascist” (1949), “Pentru paza contra incendiilor”, “De strajă Patriei”, “Virtutea Ostăşească”; celelalte medalii aveau un caracter comemorativ: “A 5-a aniversare a Proclamării Republicii Populare Române” A_5_a_Aniversare_Procl.R.P.R..jpg (239032 bytes), “50 de ani de la Răscoala ţăranilor din 1907”, “A 25-a aniversare a eroicelor lupte ale ceferiştilor şi petroliştilor”, “40 de ani de la înfiinţarea Partidului Comunist Român” Med.40_a_Aniversare_Infiint.PCR.jpg (191945 bytes), “În cinstea încheieri colectivizării agriculturii”. Este de remarcat că, exact ca în U.R.S.S., principala distincţie este titlul de Erou al R.P.R., cu aceeaşi titulatură şi aproape identică ca formă. De altfel, trebuie subliniat faptul că, nu numai din punct al titulaturilor şi organizării noile distincţii erau replica celor sovietice, ci şi din punct de vedere al formelor întrebuinţate: steaua în cinci colţuri, emailată roşu, este forma adoptată – iniţial – pentru “Steaua R.P.R.”, “Apărarea Patriei”, “Meritul Militar” etc. În plus, forma panglicilor este tot de tip sovietic, fiind pliate pentagonal şi puse pe un suport metalic (vechile decoraţii ale Rusiei imperiale erau pliate pentagonal, dar nu aveau suport metalic).

După proclamarea republicii socialiste în România, în 1964, treptat forma distincţiilor nou create ca şi modificarea unora dintre însemnelor decoraţiilor deja existente se schimbă, se “modernizează” şi se renunţă, parţial, la predominarea stelei roşii în cinci colţuri şi la simbolul secerii şi ciocanului încrucişate. De asemenea, forma panglicilor se modifică, revenindu-se oarecum la cea tradiţională, rămânând pe suport metalic. Sunt instituite o nouă serie de ordine şi medalii precum şi alte medalii comemorative, fiind de amintit ordinele şi medaliile: “Tudor Vladimirescu” Ord.T.VladimirescuCl.I.jpg (174643 bytes), “Meritul Ştiinţific” Ord.Mer.Stintific_Cl.I.md.1966.jpg (166060 bytes), “Meritul Cultural” Ord.Mer.Cult.Cl.I.jpg (117912 bytes), “Meritul Sanitar” Ord.MeritulSanitarCl.I_md.1969.jpg (152133 bytes), “Meritul Sportiv” Ord.Mer.Sport_Cl.I.jpg (146771 bytes), “Pentru servicii deosebite aduse în apărarea orânduirii sociale şi de stat”. In mai 1971 se instituie o nouă distincţie de maximă importanţă, titlul de “Erou al Republicii Socialiste România” Titl.de.onoare_ErouRSR.jpg (231839 bytes), căruia i se ataşează şi un Ordin numit “Victoria Socialismului”. Teoretic cele două distincţii trebuind să se confere împreună. Acest nou titlu de “Erou al Republicii Socialiste România” îl copiază pe cel sovietic dar, spre deosebire de Kremlin, Ceauşescu a dat această decoraţie cu o maximă parcimonie, dorind ca aceasta să fie mai mult un fel de decoraţie “de familie”. Dintre medaliile comemorative sunt de amintit cele pentru “A 50-a aniversare a Partidului Comunist Român” - care devine cea mai importantă decoraţie minoră până în 1989 - “A XXV-a aniversare a eliberării patriei”, “25 de ani de la proclamarea Republicii”, “30 de ani de la eliberarea României de sub dominaţia fascistă” şi “ A XXX-a aniversare a Zilei Armatei Republicii Socialiste România”.

Prin Decretul nr.190 din 1977 se aduc o serie de modificări şi precizări privind sistemul de decoraţii existent la acea dată. Pe lângă o mai coerentă încadrare a diferitelor decoraţii pe tipuri de categorii, este de notat şi o substanţială diminuare a drepturilor materiale pe care le aveau, până atunci, persoanele decorate. Cu excepţia decoraţiilor conferite pentru vechime în structurile militare, reducerile de impozite sunt eliminate, în locul lor fiind prevăzute anumite “prime” în bani acordate la decorare şi nişte zile în plus la concediu, tot în anul decorării. O altă decizie care reflectă criza financiară şi economică în care intrase România constă în lipsa oricăror noi decoraţii instituite după această dată, cu o singulară excepţie, cea a titlului de “Erou al Noii Revoluţii Agrare” care se decretează în 1986. Astfel, în ultimii 15 ani ai regimului comunist din România, nu mai apare nici o medalie comemorativă, nici măcar pentru centenarul Independenţei de stat – cheia de boltă a devenirii României ca naţiune modernă - sau pentru 40 de ani de la proclamarea republicii etc.

Ar fi de adăugat faptul că, datorită numeroaselor vizite efectuate în străinătate de cuplul prezidenţial sau a şefilor de stat străini veniţi oficial la Bucureşti, deci a schimburilor de decoraţii la nivel înalt, prin cutumă s-a modificat componenţa clasei I a ordinului “Steaua Republicii Socialiste România”. Deoarece la acest ordin, aşa cum era ea legal prevăzută, însemnul clasei I se prezenta ca o simplă placă, ceea ce, evident, contrasta puternic cu colanele sau chiar gradele de mare cruce sau clasa I ale ordinelor străine care-i erau conferite lui Ceauşescu, s-a instituit, doar pentru şefii de state străini, pe lângă însemnul obişnuit al clasei I, şi o lentă din rips moarat în culorile steagului naţional, albastru, galben, roşu.

Trebuie subliniat faptul că, iniţial, sistemul de decoraţii instituit după 1948 nu era destinat să confere  “onoare” celor decoraţi ci, în primul rând, să ofere câteva avantaje materiale, extrem de bine venite într-o societate pauperă şi care proclama un relativ egalitarism al câştigurilor salariale. Nelimitarea numărului persoanelor care puteau fi decorate cu un ordin sau cu o anumită clasă a acestuia a determinat, mai ales în primele două-trei decenii, o “inflaţie” de decoraţii. Atâta vreme cât aceste decoraţii nici nu se doreau cu adevărat un simbol al recunoştinţei statului, a onorării unei anumite persoane, ci reprezentau mijloace de a “da” anumite avantaje materiale (un impozit pe salariu mai mic, dreptul la o cameră în plus etc.), anumitor persoane socotite “meritorii” de către partid, această “inflaţie” nu deranja pe nimeni.

Încă din primii ani, pe lângă ordinele şi medaliile nou apărute, au fost instituite numeroase “titluri”: ”om de ştiinţă emerit” Om_de_Stiinta_Emerit.jpg (173401 bytes), “artist al poporului”, “maestru emerit al artei”, “artist emerit”, “profesor universitar emerit” Prof.Univ.Emerit.jpg (141004 bytes), “învăţător emerit”, “zootehnist emerit”, “medic emerit” Medic_Emerit.jpg (146146 bytes), “medic veterinar emerit”, “colectiv artistic emerit”. Acestora li se adăuga şi titlul de “laureat al Premiului de Stat”, de asemenea o distincţie importantă. Urmau numeroase titluri de “fruntaş în întrecerea socialistă” de o foarte mare diversitate (de secţie, de sector, de şantier, de întreprindere, de gospodărie agricolă colectivă etc.). Multitudinea acestor “titluri” aveau ca formă de recunoaştere exterioară nişte insigne care se purtau la rever. Bineînţeles că fiecare din ele aduceau, mai ales în deceniile 5 şi 6, o serie de avantaje materiale şi sociale.

Este evident că sistemul de sorginte sovietică adoptat şi de România în perioada 1948-1989 suferea de o serie de "erori" conceptuale faţă de oricare alte sisteme de distincţii existente în statele necomuniste. Normal, peste tot în lume, distincţia cea mai importantă ierarhic poartă denumirea de ordin; la sovietici – şi toate celelalte state incluse în “lagărul socialist” – cea mai înaltă distincţie era reprezentată de titlul de erou al muncii, sau, mai apoi, erou al….(denumirea ţării) dar, tot “titlu” era şi cel de “fruntaş” care, pe scara distincţiilor socialiste, era plasat pe treapta cea mai de jos a ierarhiei. In plus, titlului de erou al muncii socialiste îi era ataşată, ca semn exterior, medalia de aur “Secera şi Ciocanul”, cu alte cuvinte “titlul”, care avea şi o “medalie”, era superior tuturor ordinelor, ceea ce reprezintă o amalgamare şi o bulversare a tuturor noţiunilor şi regulilor clare şi bine cunoscute ale phaleristicii. Dacă în România majoritatea ordinelor aveau clase şi se puteau acorda, astfel, în succesiune ierarhică crescătoare, ca o sechelă a sistemului de decoraţii sovietice din prima sa fază, “Erou al muncii socialiste din R.P.R. (apoi) din Republica Socialistă România” ca şi “Erou al Republicii Socialiste România” se puteau acorda, teoretic, de mai multe ori, fapt neuzitat – chiar interzis – în celelalte sisteme de decoraţii din lume.                                          

Dincolo de necunoaşterea şi nerespectarea unor reguli phaleristice clare, sistemul de decoraţii aflat în uz între 1948 şi 1989 a “păcătuit” în două direcţii esenţiale: mai întâi, prin eliminarea deliberată a oricăror elemente care puteau aduce aminte de decoraţiile tradiţionale româneşti şi, în al doilea rând, prin transformarea decorării nu într-un simbol al cinstei şi onoarei pe care un cetăţean cu merite ar trebui să le aibe din partea concetăţenilor săi, ci într-un mijloc de a obţine mici avantaje materiale.