Crucea Comemorativă a Rezistenţei Anticomuniste

Scurt istoric

În cadrul discuţiilor purtate de către membrii Comisiei speciale a Camerei Deputaţilor încă din legislatura 1996-2000, s-a evidenţiat necesitatea instituirii unor decoraţii comemorative speciale, atât pentru participanţii cu merite deosebite la Revoluţia din decembrie 1989 cât şi pentru foştii deţinuţi politici. Deşi Constantin Ticu Dumitrescu, preşedintele A.F.D.P.R., obţinuse aprobarea verbală din partea Domnului Ion Iliescu, Preşedintele României, de creare imediată a unei distincţii pentru foştii deţinuţi politici, şi cu toate că proiectul acesteia fusese realizat, membrii Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici nu s-au putut înţelege asupra unor amănunte şi, din această cauză, proiectul a rămas nefinalizat şi nevotat.

O structurare mai clară a ideii despre decoraţiile comemorative s-a făcut însă abia prin Legea nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României, prin care se preciza că decoraţiile se împart în trei mari categorii, prima şi cea mai importantă fiind cea a decoraţiilor naţionale. Printre decoraţiile naţionale, ca o subdiviziune aparte, au fost incluse, atunci, distincţiile menite a răsplăti pe cei care au participat la cel de-Al Doilea Război Mondial, pe cei care au avut merite pe timpul Revoluţiei din decembrie 1989 şi pe foştii deţinuţi politici. S-a considerat că rangul decoraţiei pentru aceste trei categorii trebuie să fie mai mare decât al unei simple medalii, adică o cruce.

Crucea Comemorativă a Rezistenţei Anticomuniste s-a dorit a fi o decoraţie care să poată recompensa moral pe cei care au suferit în închisorile şi lagărele de muncă forţată sau au fost deportaţi din motive politice, sociale, religioase sau etnice, precum şi pe cei care au participat la rezistenţa armată faţă de regimul dictatorial. Deşi denumirea este cea de cruce, aceasta indică doar rangul ca distincţie, nu şi forma ei. Atât pentru distincţia foştilor deţinuţi politici, cât şi la cea pentru participanţii la Revoluţia din decembrie 1989 s-a optat pentru o altă formă, cea de patrulater cu colţurile arcuite, tocmai pentru a le distinge evident faţă de medaliile circulare sau ovale ale decoraţiilor „obişnuite”. Tot pentru a sublinia vizual sporul de importanţă faţă de medalii, crucea plasată pe centrul distincţiei este emailată. Deoarece s-a vrut sublinierea şi a gradului, totuşi, diferit de suferinţe şi privaţiuni pe care le-au avut cei închişi faţă de cei deportaţi, pe lângă existenţa unor clase deosebite care se pot acorda (cei deportaţi nu pot căpăta decât clasa a III-a), s-a stabilit şi o panglică diferenţiată, aşa cum diferenţiată este şi panglica (şi clasa) pentru cei care au luptat efectiv cu arma în mână, faţă de cei care au fost doar arestaţi. În Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.103/2000, prin care se instituie respectiva Cruce Comemorativă a Rezistenţei Anticomuniste se prevedea posibilitatea ca urmaşii direcţi ai foştilor deţinuţi politici care, după 1989, au activat în diferite organizaţii, asociaţii sau partide democratice, să poată primi clasa a III-a a distincţiei, pe panglica căreia să fie prinsă o baretă metalică pe care să se scrie „TRADIŢIE”. Prin aceasta se dorea o revenire la o reglementare din 1939 (Decretul Regal nr. 3870) care prevedea că fii foştilor ofiţeri decoraţi cu Crucea „Trecerea Dunării” şi Crucea comemorativă 1916-1918, care la rândul lor au devenit ofiţeri, să beneficieze şi să poarte aceste două distincţii, pe panglica cărora urma să fie prinsă o baretă metalică cu inscripţia TRADIŢIE. Este clar că sensul acestei barete, acela de a păstra o „tradiţie”, nu a fost perceput de legiuitori în momentul votării în Parlament a Legii nr. 767 din 28 decembrie 2001; astfel, în textul legii, păstrându-se prevederea referitoare la posibilitatea primirii de către urmaşii celor închişi pe criterii politice a baretei, a fost eliminat tocmai elementul definitoriu al acestei tradiţii, adică activitatea pentru instaurarea unei societăţi democratice.