Ordinul „Mihai Viteazul”

Scurt istoric

Intrarea României în Primul Război Mondial (15 august 1916), a impus adaptarea sistemului de decoraţii existent la noile cerinţe, deoarece, conform regulamentelor existente, ordinele „Carol I” şi „Coroana României” nu aveau prevăzute şi însemne „de război”, aşa cum avea ordinul „Steaua României”. Desfăşurate pe un front cu mult prea lung pentru efectivele sale, slab dotată şi fără a avea sprijinul prevăzut din partea aliaţilor din Antantă, Armata Română, cu tot entuziasmul cu care a pornit campania, a suferit o serie de înfrângeri, iniţial în Dobrogea dar şi pe frontul din Ardeal, cu începere din a doua jumătate a lunii septembrie. Pentru a ridica moralul ofiţerilor şi trupei, dar şi pentru a recompensa vitejia şi eroismul manifestat pe câmpul de luptă, regele Ferdinand instituie, prin decretul Regal nr. 2968 din 26 septembrie 1916, ordinul militar de război „Mihai Viteazul”, numele ordinului fiind el însuşi elocvent pentru idealul în numele căruia se ducea războiul: înfăptuirea unităţii naţionale.

Deşi respectivul decret regal este „operant” (primele decorări cu noul ordin datând din 28 noiembrie 1916), în 21 decembrie se dă un nou Înalt Decret, nr. 3249, prin care se rectifică vechiul text de instituire. Conform acestora, ordinul era organizat pe trei clase, se acorda „exclusiv pentru fapte excepţionale de război ofiţerilor care s-au distins în faţa inamicului” şi nu se putea conferi decât începând cu clasa a III-a. Decretul din septembrie preciza forma decoraţiei în termeni foarte generali, iar cel din decembrie sublinia că vor fi precizate printr-un regulament condiţiile şi modalităţile de conferire, acesta din urmă nefiind însă redactat şi publicat pe timpul războiului. Se ştie că schiţele desenelor pentru ordin au fost executate de însuşi regele Ferdinand, iar prevederea legală – acea ca distincţia să fie acordată exclusiv pentru fapte de arme în faţa inamicului – a fost amendată, în sensul că au fost decoraţi şi ofiţeri comandanţi de mari unităţi sau de stat major, ale căror trupe au reputat victorii importante.

În 1927, cu puţin timp înainte de moartea sa, regele Ferdinand semnează legea privind acordarea unor drepturi materiale pentru ofiţerii decoraţi cu acest ordin, cel mai important fiind împroprietărirea, fără plată, cu un lot de 25 ha. teren arabil şi cu un lot de casă de 500 mp; se prevedea şi dreptul de a călători cu bilet gratuit (la clasa I), pe C.F.R., N.F.R. şi S.M.R.

În 1936, regele Carol II, iubitor de fast, a dat Decretul Regal nr. 2859 prin care se introduce portul unei uniforme speciale pentru cavalerii ordinului „Mihai Viteazul”, aceasta constând dintr-o manta albă pe care este aplicată crucea din postav a ordinului, precum şi dintr-o cuşmă de miel alb. Tot Carol II, în 1938, prin Regulamentul Legii ordinelor şi Medaliilor Naţionale conferite pe timp de război, face primele precizări ale formei decoraţiei pentru fiecare din cele trei clase, aducând şi o modificare a însemnului din 1916, în sensul introducerii, între braţele crucii, a două spade încrucişate.

Abia în 6 noiembrie 1940 apare primul Regulament al ordinului militar de război „Mihai Viteazul” iar prin Decretul Regal nr. 2787/8 octombrie 1941, se modifică forma decoraţiei din 1916, noul model fiind conferit pentru fapte de arme pe frontul din răsărit. Acesta, păstrând forma şi dimensiunile anterioare, avea pe avers, aşezată central, cifra încoronată a regelui Ferdinand şi pe braţul inferior, anul „1916”, iar pe revers, cifra încoronată a regelui Mihai şi pe braţul inferior, anul „1941”.

După 23 august 1944, deoarece nu se putea conferi o decoraţie care avea inscripţionat anul începerii războiului cu Uniunea Sovietică, primii ofiţeri decoraţi cu „Mihai Viteazul” pentru operaţiunile duse alături de aliaţi, vor primi vechiul însemn din 1916. Prin Decretul Regal nr. 1935 din 18 octombrie 1944 se operează o nouă modificare a însemnului prin instituirea Ordinului Militar „Mihai Viteazul” cu spade şi se închide vechiul ordin, md. 1916, pentru fapte săvârşite după 23 august. De la acea dată, toate viitoarele decorări se vor face numai cu noul model, care are pe avers cifra încoronată a regelui Mihai iar pe centrul reversului, data „1944”, între braţele crucii fiind plasate două spade încrucişate.

Ordinul militar „Mihai Viteazul”, ca cea mai înaltă distincţie care se poate acorda pentru fapte de arme, a fost nominalizat ca atare în Legea nr. 29/2000 şi a fost legiferat prin Legea nr.327/2003. Faţă de vechile prevederi, noua lege aduce unele modificări, în sensul că în prezent, pentru fapte excepţionale, ordinul se poate acorda unor ofiţeri şi pe timp de pace, în cazul când, participând la operaţiuni militare cu cotă ridicată de risc a unor forţe multinaţionale din care fac parte şi unităţi româneşti, au dat dovadă de eroism şi de competenţă deosebită. Menţinându-se cele trei clase ale ordinului, aşa cum au fost şi în trecut, s-a adăugat, la clasa I, o stea, asemănătoare celei a gradelor înalte de la celelalte ordine, aceasta deoarece simplul însemn prins sub formă de broşe – aşa cum era el la toate modelele anterioare - era total lipsit de “fastul” cuvenit celei mai importante decoraţii de război care se poate conferi de către statul român, mai ales în perspectiva unei posibile acordării a acestuia unor înalţi comandanţi militari străini.