Ordinul şi medalia naţională „Pentru Merit”

Scurt istoric

Ideea alcătuirii unui ordin cu acest nume aparţine regelui Ferdinand I, încă din 1921. Această distincţie, care urma să se numească „Ordinul de Merit al Unirii”, trebuia să răsplătească meritele deosebite ale românilor care au avut o contribuţie importantă la desăvârşirea unităţii statale. Atât proiectul de decret cât şi o serie de schiţe cu diferite variante ale însemnelor au rămas însă nefinalizate în timpul domniei lui Ferdinand I. În 1929, după moartea sa (1927), se instituie un ordin ce-i va purta numele şi care se acorda numai românilor care au avut merite la Unirea din 1918 şi ale cărui însemn avea ca bază o variantă a formei schiţate de monarhul defunct.

Tot pe baza schiţelor făcute de regele Ferdinand I şi preluând numele iniţial, regele Carol al II-lea va institui prin Decretul Regal nr.1913 din 5 iunie 1931 semnul onorific „Pentru Merit”. Aceasta era o distincţie personală a suveranului, care o acorda numai proprio motu, pentru fapte de înaltă cultură şi de deosebit civism. Avea un număr redus de membri (280 pentru români şi 140 pentru străini) şi era organizat pe cinci grade: cruce, cavaler, ofiţer, comandor şi mare cruce. Peste numai doi ani, prin Decretul Regal nr.1167 din 14 aprilie1933, se adaugă o altă distincţie, Crucea de Onoare „Pentru Merit”, organizată pe două clase şi care se putea acorda fără limită numerică sau de stagiu.

Prin Legea conferirii de ordine şi medalii naţionale pe timp de război (Decret Regal nr.4031/1937) cele două distincţii „Pentru Merit” sunt incluse în ierarhia celor naţionale, conferite de statul român nu de suveran, iar titulatura de “semn onorific” este preschimbată în cea de „ordin”. Oricum, însemnele „de război”, atât ale ordinului cât şi ale crucii de onoare, nu vor fi folosite în timpul conflictului mondial; distincţiile cu însemne de pace rămân în uz până la abdicarea forţată a Regelui Mihai I (30 decembrie 1947) dar vor fi extrem de rar acordate sub domnia acestuia.

Potrivit Legii privind sistemul naţional de decoraţii al României nr. 29 din 2000, Ordinul Naţional „Pentru Merit” este reinstituit şi este plasat ierarhic sub „Serviciul Credincios”. Ordinul are însemne deosebite pentru civili şi pentru militari, precum şi „de război”. Poate avea maximum 7.500 de membri pentru cele cinci grade, astfel:

  • cavaler: 3.000 pentru civili şi 1.000 pentru militari;
  • ofiţer: 1.500 pentru civili şi 500 pentru militari;
  • comandor: 675 pentru civili şi 225 pentru militari;
  • mare ofiţer: 300 pentru civili şi 100 pentru militari;
  • mare cruce: 150 pentru civili şi 50 pentru militari.

Ordinul este completat cu Medalia Naţională „Pentru Merit”, organizată pe trei clase, care poate fi conferită persoanelor fără studii superioare. Medalia Naţională „Pentru Merit” reprezintă echivalentul Ordinului cu acelaşi nume pentru persoanele cu studii superioare.