Crearea sistemului de decoraţii al României sub domnia regelui Carol I (1872-1914) 

Alegerea ca domnitor a unui principe dintr-o familie suverană din apusul Europei, în persoana lui Carol de Hohenzollern-Siegmaringen, a însemnat împlinirea nu numai a unuia dintre dezideratele „Partidei Naţionale”, menţionate ca atare de către Divanurile „ad-hoc”, încă din 1859, ci şi un act de curaj al clasei politice româneşti, care a înţeles să acţioneze din nou – ca şi în cazul dublei alegeri a lui Cuza – şi să pună Poarta Otomană (şi Puterile garante), în faţa unui fapt împlinit.

Venit dintr-o ţară cu puternice tradiţii în domeniul decoraţiilor, Carol, deşi constrâns prin firmanul de numire să nu instituie nici un fel de distincţii, nu se va împăca cu această situaţie, şi va încerca să eludeze sau să modifice această constrângere. Prin tratative diplomatice, marele vizir va accepta ca domnitorul să poată institui decoraţii minore şi, ca urmare, în 1872, se instituie Medalia „Virtutea Militară” (decr.nr.987) şi Semnul Onorific pentru XVIII şi XXV de ani petrecuţi în armată S.O.XXV_ofiteri.1930.jpg (110357 bytes) (decr.1057).

Medalia „Virtutea Militară” Med.Virt.Mil.II.jpg (35460 bytes) este o reluare a distincţiei creată de Cuza; avea două clase („de aur” şi „de argint”), clasa a II-a acordându-se şi sergenţilor reangajaţi, pentru 12 ani de serviciu. Semnul Onorific se acorda numai ofiţerilor, fiind o decoraţie creată şi utilizată în numeroase state germane. Deoarece armata noastră era „tânără”, chiar ca instituţie modernă, iniţial s-a acordat distincţia şi ofiţerilor care împliniseră 18 ani de serviciu; Semnul Onorific de XVIII ani a fost desfiinţat prin decr.nr.3059/1891.

Pentru răsplătirea meritelor în domeniul artelor, ştiinţelor, industriei, agriculturii etc., a fost instituită Medalia „Bene Merenti”, departajată pe două clase; de menţionat că şi modelul acestei medalii era destul de răspândit în lumea statelor germane, dar nu numai. „Legalizarea” Medaliei „Bene Merenti” se face prin decr.nr.314/1876, dar încă înainte de această dată, de prin anul 1870, Carol a acordat cu titlul de cadou, medalii, unor persoane fără ca acestea să se poarte atârnate de panglică.

Proclamarea Independenţei a dus şi la legiferarea, la data de 10 Mai 1877, şi a primului ordin românesc, „Steaua României” St.Rom.Com.civ._md.1877_av.jpg (597127 bytes) St.Rom.Com.civ._md.1877_rev.jpg (634375 bytes), care provenea, ca formă, din modificarea mai vechiului Ordin al Unirii, confecţionat la Paris în vremea lui Alexandru I. Cuza.

În 1878, se instituie o serie de noi decoraţii legate în special de Războiul pentru neatârnare: Crucea „Trecerea Dunării” Crucea_Tr.Dunarii.jpg (51471 bytes), Crucea Comemorativă „Elisabeta” Crucea_Elisabeta.jpg (53985 bytes), Medalia „Apărătorilor Independenţei”, Medalia „Serviciul Credincios” Med.S.Cred.II.jpg (264961 bytes), dar şi acceptarea în ierarhia decoraţiilor româneşti a „Medaliei Comemorative Ruse a Războiului din 1877-1878”.

Crucea „Trecerea Dunării” s-a acordat tuturor militarilor sau civililor care au făcut parte din armata operativă la sud de Dunăre, sau au servit-o, ca auxiliari; Crucea Comemorativă „Elisabeta” s-a conferit doamnelor care au ajutat la îngrijirea răniţilor şi bolnavilor din timpul campaniei 1877-1878. Ambele distincţii erau de tipul „crucii repetate”, la fel ca şi Ordinul „Steaua României”, această formă de cruce devenind, astfel, specific românească. Medalia „Apărătorilor Independenţei” s-a acordat întreg personalului mobilizat, indiferent dacă a luat parte la lupte sau a rămas în garnizoană la nord de Dunăre. Rusia, care după fiecare război emitea câte o medalie comemorativă, destinată trupelor participante la campanie, a conferit „Medalia Comemorativă Rusă a Războiului din 1877-1878”, şi ofiţerilor şi soldaţilor români participanţi la luptele de la Plevna, primind în schimb Crucea „Trecerea Dunării”, oferită de Carol trupelor ruse care au fost sub comanda sa la Plevna. Dintre toate decoraţiile instituite în 1878, numai Medalia „Serviciul Credincios” nu era legată direct de desfăşurarea conflictului, ci, ca şi Ordinul „Steaua României”, se putea acorda ulterior, pentru merite civile sau militare.

În 1880, pentru ca Medalia „Virtutea Militară”, care se acorda pe timp de pace inclusiv sergenţilor pentru vechime, să nu se confunde cu distincţia căpătată pentru fapte de arme, în război, se instituie, sub acelaşi titlu, o medalie „de război”, care se prezintă sub forma unei cruci, medalia circulară rămânând a se acorda numai pe timp de pace. O dată cu proclamarea regatului, se instituie un al doilea ordin, „Coroana României” Ord.Cor.Rom._M.Cr._1881.av..gif (589382 bytes) Ord.Cor.Rom._M.Cr._1881.rev..gif (590832 bytes), plasat ierarhic sub „Steaua României”, şi având tot cinci grade. Astfel, în decurs de câţiva ani, se creează un sistem de decoraţii specific românesc, alcătuit din două ordine şi opt decoraţii minore, dintre care patru fuseseră conferite doar pentru Războiul de Independenţă.

Din iniţiativa lui Spiru Haret, reformatorul învăţământului românesc, şi (în acea perioadă), ministrul instrucţiunii publice şi al cultelor, se instituie, în 1898, Medalia „Răsplata Muncii pentru Învăţământul Primar”, urmată, după doi ani, de Medalia „Răsplata Muncii pentru Învăţământul Secundar”, şi apoi de cea pentru învăţământul profesional. Toate aceste trei medalii se vor unifica, rezultând Medalia „Răsplata Muncii pentru Învăţământ”. În 1906, se adaugă o altă medalie, „Răsplata Muncii pentru Biserică”. Pentru a răsplăti activitatea meritorie a cadrelor de poliţie, în 1903 se instituie medalia „Bărbăţie şi Credinţă” (Bărbăţie şi Credinţă!).

În anul 1909 se instituie Ordinul „Carol I” Ord.Carol_I_Colan.jpg (297934 bytes) Ord.Carol_M.Cr.av..gif (597885 bytes) Ord.Carol_M.Cr.rev..gif (590013 bytes) Ord.Carol_Placa.gif (459034 bytes), care cuprinde numai clase superioare, de la Comandor la Colan, putând avea maximum 80 de membri, cetăţeni români (40 Comandori, 25 Mari Ofiţeri, 10 Mari Cruci şi 5 colane) şi care devine cea mai înaltă decoraţie românească. Tot atunci se instituie şi Medalia Comemorativă „40 de ani de Domnie”, iar Medaliei „Serviciul Credincios” i se adaugă, într-o poziţie ierarhic superioară, şi o Cruce „Serviciul Credincios”.

Spre sfârşitul domniei regelui Carol I, în 1912 şi 1913, mai apar patru decoraţii minore: Medaliile „Meritul Comercial şi Industrial” (decr.nr.4794/1912), „Răsplata Serviciului Militar” Raspl.serv.mil.jpg (78827 bytes) (decr.nr.5732/1913), pentru subofiţerii reangajaţi, şi care au servit 15 şi 20 de ani, „Avântul Ţării” Med.Avantul_Tarii.jpg (259820 bytes), conferită tuturor militarilor care au participat la campania din Bulgaria, în cel de-al doilea război balcanic, şi Crucea „Meritul Sanitar” (decr.nr.6471/1913), decoraţie care s-a conferit la instituire persoanelor care au ajutat la combaterea epidemiei de holeră din 1913, dar care se putea acorda tuturor celor ce se distingeau prin fapte, donaţii, lucrări ştiinţifice şi acţiuni practice la îmbunătăţirea activităţii sanitare.

În preziua izbucnirii Primului Război Mondial, România avea un sistem de decoraţii închegat, compus din 3 ordine naţionale şi 16 decoraţii minore (cruci, medalii, Semn Onorific), dintre care 6 erau distincţii închise, conferite în special unor categorii de persoane, participante la războaiele din 1877-1878 şi 1913.