Decoraţiile de război româneşti în timpul celui de-al Doilea Război Mondial

În faţa pericolului unui atac al Germaniei şi Ungariei împotriva României, pe lângă măsurile de apărare propriu zise luate pe frontiera de vest şi nord vest a ţării, regele Carol al II-lea a iniţiat şi legiferat o lege şi un regulament privind decoraţiile de război (D.R. nr.4031/1937 şi Î.D.R. nr.4354/1938), cu unele modificări făcute la începutul anului 1940. Fără ca aceste reglementări să fie abrogate formal, ele nu s-au aplicat deoarece, după intrarea Româmiei în război (22 iunie 1941), generalul Antonescu, în calitatea pe care şi-o asumase de Conducător al Statului, va iniţia modificarea esenţială a prevederilor anterioare printr-un nou Regulament al decoraţiilor conferite pe timp de război (D.R. nr.1932/30.06.1941). Conform acestuia, militarii puteau fi decoraţi pentru 3 categorii de fapte, şi anume:

1.      fapte de arme cu totul excepţionale.

2.      a) fapte de arme deosebite

         b) efectuarea de servicii excepţionale pe câmpul de luptă.

3.      a) fapte de arme obişnuite

        b) efectuarea de servicii deosebite.

        Pentru fiecare din aceste categorii de fapte erau precizate ce ordine sau medalii se puteau conferi, gradele şi clasele distincţiilor fiind în funcţie de gradul militar şi nivelul de comandă avute de cel decorat şi de cel care făcea propunerea de conferire. În acest fel, decorările respectau un cadru riguros, care reducea la maxim subiectivismul, chiar dacă acesta nu putea fi total exclus.

        Decoraţiile care se puteau conferi erau, în ordine ierarhică, următoarele:

  1. Ordinul „Mihai Viteazul” (trei clase);

  2. Ordinul „Steaua României” (şase grade);

  3. Ordinul „Coroana României” (cinci grade);

  4. Ordinul „Virtutea Aeronautică” (patru clase);

  5. Ordinul „Crucea Regina Maria” (trei clase);

  6. Medalia „Virtutea Militară” (două clase);

  7. Crucea „Meritul Sanitar” (trei clase);

  8. Medalia „Bărbăţie şi Credinţă” (trei clase);

  9. Medalia „Virtutea Maritimă” (trei clase);

  10. Medalia „Virtutea Aeronautică” (trei clase);

  11. Crucea „Serviciu Credincios” Cr.S.Cred.I.jpg (60065 bytes) (trei clase);

  12. Medalia „Serviciu Credincios” (trei clase).

Ordinul militar de război „Mihai Viteazul”, va avea un însemn modificat faţă de cel iniţial (model 1941); pe revers, se menţinea cifra încoronată a regelui Ferdinand şi anul instituirii, 1916, în timp ce pe avers era cifra încoronată a regelui Mihai I şi anul „1941”. Bineînţeles că acest ordin se acorda doar pentru fapte încadrate în categoria 1. Pentru aceleaşi fapte, subofiţerii şi trupa primeau Medalia „Virtutea Militară” de război, însemnul fiind identic cu cel stabilit în 1880, doar că noua emisiune avea designul mai simplificat. Ordinele „Steaua României”, „Coroana României”, „Virtutea Aeronautică” şi „Crucea Regina Maria” rămân cu formele şi panglicile „de război” stabilite în 1938. Pentru „Steaua României” şi „Coroana României” conferite ofiţerilor pentru faptele încadrate în categoria 2, a) şi 3, a), însemnul se acorda cu panglica Medaliei „Virtutea Militară”.

Ca şi la ordine, decoraţiile minore prevăzute în Regulamentul din 1938, păstrează forma şi panglica stabilită atunci; Medalia „Bărbăţie şi Credinţă” va avea forma şi panglica din 1916, fiind, alături de Medalia „Virtutea Militară”, singurele distincţii a căror panglică „de război” nu are o bandă aurie marginală.

Pe lângă aceste decoraţii, în aprilie 1942 a fost instituită Medalia „Cruciada împotriva Comunismului”, care s-a conferit tuturor militarilor, indiferent de grad, care au participat la luptele de pe frontul de est, sau care au contribuit într-un fel la reuşita operaţiilor militare. Medalia se putea acorda şi cu barete, pe acestea fiind inscripţionate zonele principale în care s-au purtat operaţiuni militare.

În anul 1943 a fost creată Medalia „Pro Basarabia şi Bucovina”, aceasta fiind conferită voluntarilor din Basarabia şi Bucovina care luptau în Armata Română.

Ultimele două medalii vor fi eliminate dintre distincţiile de război şi portul lor interzis după 23 august 1944, dată la care România a rupt alianţa cu Germania şi a început lupta alături de Forţele Aliate. Şi modelul 1941 al Ordinului „Mihai Viteazul” nu se va mai conferi de la aceeaşi dată, pe 18 octombrie 1944 fiind instituit noul model al ordinului, denumit „Mihai Viteazul cu spade”, deoarece între braţele crucii erau plasate două spade încrucişate, la fel ca la toate celelalte ordine cu însemne „de război”. Însemnul propriu zis a păstrat pe avers cifra regelui Mihai I iar pe revers a primit anul „1944”.

Ca şi în primul război mondial, Ordinul „Mihai Viteazul” a fost cea mai importantă şi rară recompensă. Din modelul 1941 al ordinului au fost decoraţi 821 de generali şi ofiţeri români, din care 263, adică peste 32%, au fost date „post mortem”. Pentru luptele de pe frontul de vest, recompensate cu modelul 1944, au fost decoraţi 486 de ofiţeri români, din care 159 – peste 32% – „post mortem”.

Ca şi în primul război mondial, o serie de unităţi şi mari unităţi militare au fost decorate cu acest ordin: astfel, modelul 1941 în clasa a II-a a fost conferit la 13 unităţi iar în clasa a III-a la 73, iar din modelul 1944, în clasa a III-a, la 45 de unităţi şi mari unităţi.

Conferirea Ordinului „Mihai Viteazul” cu spade s-a făcut – cu intermitenţe – şi după război, până în decembrie 1946, majoritatea drapelelor (35) au fost decorate în februarie 1947 iar cu ocazia Zilei Victoriei 9 mai 1947 au mai fost decoraţi încă doi generali sovietici. Deşi fusese înaintată încă o serie de propuneri pentru Ordinul „Mihai Viteazul”, acestora nu li s-a mai dat curs de noile autorităţi militare, o situaţie similară fiind semnalată şi pentru celelalte ordine.