Decoraţiile de război româneşti în timpul Primului Război Mondial

La intrarea României în război (15.08.1916), posibilităţile legale de decorare a militarilor merituoşi se reduceau la însemnele „de război” ale Ordinului „Steaua României” în gradele de Cavaler, Ofiţer şi Comandor, precum şi la cele două clase ale Medaliei „Virtutea Militară de război”. Conform reglementărilor din perioada Războiului de Independenţă, „Steaua României” se putea acorda atât ofiţerilor cât şi subofiţerilor şi trupei, în timp ce, la „Virtutea Militară”, Clasa I era rezervată ofiţerilor şi Clasa a II-a subofiţerilor şi trupei.

Pe plan general european, inclusiv în Franţa, regula generală era ca ordinele să se confere exclusiv ofiţerilor, trupei revenindu-i alte decoraţii, mai mici în ierarhie. Pentru a ne „alinia” cutumei generale, la numai cinci săptămâni de la intrarea României în război, regele Ferdinand promulgă Înaltul Decret nr.2968/26.09.1916 prin care se instituie Ordinul militar de război „Mihai Viteazul” Ord.Mih.Viteazul_1916.jpg (111235 bytes), organizat pe trei clase, ordin care devenea astfel cea importantă distincţie care se putea conferi ofiţerilor pentru fapte de bravură sau eroism. În cuprinsul aceluiaşi decret de instituire, se stipulează şi că Medalia „Virtutea Militară de război” este rezervată exclusiv gradelor inferioare, pentru fapte de bravură deosebite, pentru fapte de arme meritorii acordându-se Medalia „Bărbăţie şi Credinţă” cu spade. S-a hotărât ca cele două ordine menţionate – acordate pentru fapte de arme – să aibă panglica Medaliei „Virtutea Militară”, ceea ce sporea prestigiul respectivei distincţii. În 1917 este instituit Ordinul „Crucea Regina Maria”, ordin sanitar de război împărţit tot în trei clase. El se acorda personalului medical şi sanitar, precum şi tuturor persoanelor care contribuiau la îngrijirea răniţilor şi bolnavilor pe timp de război sau cu prilejul unor mari epidemii.

Inspirându-se după modelul francez al „Crucii Comemorative a Războiului 1914-1915”, România va institui şi ea o „Cruce Comemorativă a Războiului 1916-1917” Cr.Com.1916_1917.gif (185276 bytes), conferită tuturor militarilor participanţi la campanie. Pe panglica decoraţiei se puteau ataşa o serie de barete pe care erau înscrise numele localităţilor sau al zonelor de conflict unde s-au dat bătălii importante.

După încheierea războiului, în 1921, toate ţările Antantei au decis instituirea unei medalii a „Victoriei” Med.Victoria.gif (184907 bytes); fiecare stat îşi bătea propria medalie, pe baza unui singur tip de imagine-simbol, panglica – în culorile curcubeului – fiind comună.

La finele primei conflagraţii mondiale se stabilise un sistem de decoraţii de război care cuprindea, pentru ofiţeri, Ordinele „Mihai Viteazul” (cu trei clase), „Steaua României” şi „Coroana României” (cu spade şi panglica Medaliei „Virtutea Militară”, ambele cu câte cinci grade), în vreme ce gradelor inferioare şi trupei i se atribuiau Medaliile „Virtutea Militară de Război” (cu două clase) şi „Bărbăţie şi Credinţă” (cu spade, având trei clase). Pentru meritele din domeniul sanitar fuseseră prevăzute Ordinul „Crucea Regina Maria” şi Crucea „Meritul Sanitar”, ambele cu câte trei clase. Pentru toţi militarii mobilizaţi se acordau „Crucea Comemorativă a Războiului 1916-1917” şi Medalia interaliată „Victoria”.

Este de subliniat faptul că, dacă Ordinele „Steaua României” şi „Coroana României”, cu spade, au fost conferite tuturor ofiţerilor activi sau în rezervă ai Armatei Române, participanţi la luptele din 1916-1917 şi 1918-1919, Ordinul „Mihai Viteazul” a fost foarte „greu” conferit: numai 314 ofiţeri români, dintre care mulţi l-au primit „post-mortem” sau în urma unor răni grave căpătate în timpul luptelor. Din această cauză, Ordinul „Mihai Viteazul” a devenit un adevărat simbol al eroismului şi al capacităţii de comandă, fiind una din cele mai rare şi mai prestigioase decoraţii în timpul primului război mondial.